Intr-o dimineata fierbinte de vara, intr-o suburbie saracacioasa din Tokyo, facem cunostinta cu trei femei: Natsuko, in varsta de treizeci de ani, sora ei mai mare, Makiko, si fiica adolescenta a acesteia, Midoriko. Makiko, care-si castiga existenta ca animatoare, este ingrozita de efectele inaintarii in varsta, asa ca a venit la Tokyo sa-si faca o operatie de marire a sanilor. Midoriko a hotarat de curand sa nu mai vorbeasca, simtindu-se incapabila sa faca fata simultan transformarilor prin care trece corpul ei si obsesiei materne. Tacerea ei domina apartamentul darapanat al lui Natsuko, reprezentand un catalizator pentru eforturile celor trei de a-si depasi anxietatile si de a ajunge la o relatie functionala. O regasim pe Natsuko opt ani mai tarziu. Acum scriitoare, face o calatorie in orasul ei natal, rememorand vara aceea si trecutul familiei sale in timp ce-si infrunta viitorul nesigur. In Povesti de vara, Mieko Kawakami zugraveste un portret radical si intim al unor femei obisnuite din Japonia contemporana, descriind traiectoriile impresionante ale celor trei eroine intr-o societate care nu le da nici o sansa. Povesti de vara [...] prezinta o imagine aparte a Japoniei, cu sunetele, absurditatile si suferintele ei, insa tocmai acest lucru ii accentueaza valoarea. Kawakami nutreste convingerea ca romanul sau are vocatie universala."Entertainment Weekly
